Însă zeul nestatornic
Lângă ei viclean se plimbă...
Pune mâinile pe ornic
Și răpede-a vremii limbă.
Și pe când ei se răsfață
În puterea lui măiastră,
El, suflând pe a lor față,
Îi aduce-n lumea noastră.
Zboară-apoi râzând, pribeagul,
Altora să-și ducă para
A! De mi-ai călca tu pragul,
Cum ți-aș smulge aripioara!...